MENIU


marți, 26 iunie 2012

TIMSHEL XV QUO VADIS ROMANIA







QUO VADIS

“Atunci, Petru se opri și întrebă:

- Vezi lumina care se aproprie de noi ?

- Nu văd nimic, răspunse Nazarius  după o

  vreme, Petru își duse palma streașină la ochi

  și adăugă:

- Vine un om spre noi în lumina soarelui.

  La urechile lor nu ajungea nici cel mai mic

  zgomot de pași. Împrejur, domnea tăcere

  deplină.

  Nazarius vedea doar copacii tremurând în

  depărtare, de parcă-i zgâlțâia cineva, și

  strălucirea ce se revărsa peste  câmpie.

  De aceea, se uita mirat la Apostol.

  Rabi, ce ai ? exclamă neliniștit.

  Petru scăpă din mână toiagul de călătorie.

  Privea mereu înainte cu buzele întredeschise,

  iar pe față i se întipăriseră tulburarea,

  bucuria, extazul.

  Deodată, se aruncă în genunchi cu brațele

  întinse, iar din gură i se smulse strigătul:

- Isuse Cristoase…

  Și se prăpăstui cu fruntea în țărână, vrând

  parcă să sărute picioarele cuiva.

  Într-un târziu, în tăcerea din jur se auziră

  cuvintele bătrânului, întrerupte de suspine:

- Quo vadis Domine ?

  Nazarius nu auzi niciun răspuns, dar la

  urechile lui Petru ajunse un glas trist și

  dulce:

- De vreme ce tu părăsești poporul meu, mă duc
  la Roma să mă răstignească a doua oară.
  Apostolul amuțise încremenit cu fruntea în
  pulbere. Nazarius credea că leșinase ori murise,
  dar bătrânul se ridică, în cele din urmă, își luă
  toiagul cu mâinile tremurătoare și porni fără o
  vorbă înapoi, spre cele șapte coline ale orașului.

  Văzând aceasta, flăcăul repetă ca un ecou:

- Quo vadis, Domine ?...Unde mergi Doamne ?

- La Roma, răspunse încet Apostolul.

  Și se întoarse.”


 

 Henryk Sienkiewicz                 QUO VADIS


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toarna aici ce sti despre mizeria sistemului !