TIMSHEL II REVOLUTIUNEA

REVOLUȚIUNEA  22 Decembrie 1989

Am plecat de la Electrocontact împreună cu câteva sute de muncitori. Pe drumul către Palatul Administrativ s-au mai adunat câteva mii. În spatele meu, ca un șarpe mare, negru, erau românii care, cu încredere și speranță se îndreptau către viitorul la care visaseră atâția ani. În apropierea centrului, acolo unde se aflau blocurile activiștilor Partidului Comunist, jaluzelele erau trase. De după jaluzele, pândeau, cu frică, privilegiații regimului. Aveau să coboare trei zile mai târziu, după moartea lui Ceaușescu, autoinvitându-se să dea o mână de ajutor. Atunci nu bănuiam ce doreau și de fapt, nu-i păsa nimănui de gândurile lor. Acest film este o ficțiune. Personajele din acest film, numele acestora, faptele descrise, sunt imaginare. Orice legătură cu nume de persoane din viața publică și nu numai, este pur întâmplătoare și regretabilă. Filmul este o proiecție în viitor a unui prezent care a început frumos. Aceasta ar putea să fie România de mâine dacă astăzi, 22 decembrie 1989, am avea nebunia și credulitatea de a înghiți vorbele mieroase ale activiștilor de partid, ale odraslelor și ale ginereilor acestora. Acum ne îndreptăm spre Palatul Administrativ pentru a ne lua România înapoi. De după jaluzele, pândesc cu frică, privilegiații regimului. Aveau să coboare trei zile mai târziu, după moartea lui Ceaușescu, autoinvitându-se să dea o mînă de ajutor. Oare îi vom primi printre noi ?